Atunci când este efectuat un apel de pe un telefon mobil, acesta, mai întâi, caută antena cea mai apropiată a operatorului acestuia și stabilește o legătură radio cu aceasta. Pentru a primi un apel, principiul este același, cu excepția faptului că antena solicită stabilirea legăturii. Iar în acest caz, pentru a realiza comunicarea, operatorul trebuie să știe în care celulă a rețelei se află destinatarul. Din acest motiv, atunci când sunt pornite și chiar și uneori când nu sunt folosite pentru efectuarea apelurilor, telefoanele mobile „semnalizează” rețelei sau își actualizează aplicațiile (în cazul telefoanelor inteligente de tip smartphone) la intervale regulate.
Apelare în deplasare: transfer intercelular (handover)
Avantajul major al acestui tip de comunicare este posibilitatea de a putea efectua apeluri în timpul deplasării. Acest lucru nu reprezintă o problemă atunci când vă deplasați câțiva metri în interiorul celulei în care sunteți conectat în acest moment. Însă, dacă ne îndepărtăm de antenă, semnalul scade, existând riscul de întrerupere a comunicării. Pentru a evita acest lucru, telefonul mobil măsoară în permanență calitatea semnalului din apropiere. Și, în timpul unui apel, sub un anumit prag, acesta poate schimba în mod automat conexiunea la altă antenă a operatorului, mai apropiată sau mai puțin aglomerată. Această schimbare a celulei este numită „handover” sau „transfer intercelular”.
