Violeta Calotă vineri, 19 iunie 2020
Unde de telefonie mobilă, reţele WI-FI, comunicaţii Bluetooth… Suntem din ce în ce mai prinși în hăţișul câmpurilor de energie, care se întretaie cu cel al informaţiilor contradictorii și al teoriilor conspirative. Suntem sau nu în pericol?
Galerie
Anul 2019 nu ne-a adus doar un virus nou și periculos, ci și un nou standard în comunicaţiile mobile. Paradoxul este că virusul a omorât deja sute de mii de oameni, dar cu toate acestea sunt mulţi care nu cred în existenţa sa, pe când radiaţiile 5G, cu toate că au o energie mult mai scăzută decât standardele anterioare și nici nu au fost implementate, sunt deja blamate și considerate periculoase. Protestele și actele de vandalism împotriva instalării noilor reţele s-au înregistrat mai ales în Marea Britanie și Statele Unite, dar să știţi că au existat deja manifestaţii anti-5G și în marile orașe din România, la începutul lui 2020.
În acest context, fizicianul Violeta Calotă, din cadrul Departamentului de Igiena Radiaţiilor de la Institutul Naţional de Sănătate Publică, a oferit, pentru Viaţa Medicală, informaţii privind existenţa sau inexistenţa pericolului în implementarea tehnologiei 5G, precum și alte chestiuni legate de sursele de radiaţii casnice și din mediul apropiat și posibila afectare a populaţiei. (Redacţia)
Serviciile de telefonie mobilă utilizează radiaţii neionizante. Aceste unde nu au energie suficientă ca, prin interacţiunea cu materia vie, să rupă legăturile dintre molecule sau să formeze ioni (prin dislocarea unui electron din atom). Energia radiaţiilor neionizante absorbită de sistemul biologic duce la creșterea vibraţiilor materiei biologice și este convertită local în căldură, determinând creșteri ale temperaturii ţesuturilor.
În telefonia mobilă se utilizează câmpuri electromagnetice cu frecvenţe între 600 și 2.600 MHz pentru generaţiile până la 4G inclusiv. Serviciile de telefonie 5G vor utiliza atât frecvenţe deja folosite până acum în telefonia mobilă, cât și frecvenţe mai înalte, din domeniul gigahertzilor, respectiv 3,4-3,8 GHz, 26 GHz etc.
Prin ce se deosebește 5G de 3 sau 4G
Fiecare generaţie de telefoane, 1G (~1980), 2G (~1990), 3G (~2000), 4G (~2010), respectiv 5G (~2020), are o tehnologie diferită de funcţionare și reprezintă o evoluţie tehnologică faţă de generaţia anterioară. Antenele 5G sunt sisteme active, care permit formarea fasciculelor electromagnetice și direcţionarea acestora spre terminalul receptor (telefonul mobil), faţă de generaţiile anterioare de antene, care sunt pasive și transmit constant într-un sector larg.
Spectrul utilizat în 5G cuprinde benzile 600/700/800 MHz și 3,4-4,2 GHz, frecvenţe care sunt deja folosite în telefonia mobilă. În plus, în tehnologia 5G se vor folosi frecvenţe din banda 24-71 GHz. Acestea sunt cunoscute ca unde milimetrice având lungimea de undă între 10 mm și 1 mm. Aceste unde au o atenuare mare, fiind absorbite de gazele din atmosferă; sunt blocate de pereţii clădirilor și sunt atenuate semnificativ de vegetaţie.
La aceste frecvenţe înalte se poate transfera rapid o cantitate mare de date, dar pe distanţă scurtă, ceea ce duce la necesitatea instalării unui număr mare de antene (de mici dimensiuni) la distanţe apropiate.
Fiecare telefon mobil are propria rată de absorbţie specifică
Mărimea fizică adecvată pentru caracterizarea efectelor termice generate de câmpurile de radiofrecvenţă este rata de absorbţie specifică (SAR – Specific Absorbtion Rate). Se referă la rata cu care energia câmpului electromagnetic este absorbită în ţesut (unitatea de masă de ţesut corporal). Se măsoară în watt/kilogram (W/kg). Conform legislaţiei din UE și din România (Ordinul MS nr.1193/2006), limita pentru emisia telefoanelor mobile se referă la SAR localizat la nivelul capului sau trunchiului și are valoarea de 2 W/kg. Prin Ordinul nr. 125/2003 pentru adoptarea unor măsuri privind importul sau comercializarea telefoanelor mobile este obligatorie menţionarea indicelui SAR în cartea tehnică a telefonului mobil. Valoarea precizată reprezintă valoarea maximă pe care o poate produce telefonul respectiv. Valoarea reală poate fi mai mică și este influenţată de calitatea semnalului electromagnetic, care este în funcţie de apropierea de staţia de bază, de existenţa obstacolelor care pot să atenueze semnalul (pereţi groși) sau dacă utilizatorul se deplasează cu viteză (este în tren, mașină etc.).
Odată cu dezvoltarea tehnologiei, telefoanele au posibilitatea de adaptare a puterii de emisie în funcţie de condiţiile existente (distanţa faţă de staţia de bază, dificultăţi de transmisie etc.), astfel încât telefonul să funcţioneze la puterea minimă necesară. În acest fel, puterea de emisie a unui telefon mobil în sistem GSM (G2) se poate reduce cu un factor de 1.000, iar în sistem UMTS (G3), până la 100 de milioane de ori. Alte metode de codificare și modulare a semnalului determină diferenţele între valorile puterii maxime/medii de emisie a telefoanelor din generaţii diferite, așa cum se poate observa în tabelul următor (valori selectate din Raportul SCENIHR*, 2015, pag.31).
În modul stand-by, telefoanele mobile sunt active doar în momentul în care se face actualizarea localizării telefonului, la un interval între două și cinci ore, care este stabilit de operatorul reţelei. Între aceste intervale, telefonul nu emite. Telefoanele de tip smartphone, datorită faptului că oferă, pe lângă serviciile de voce și SMS, conectare la internet pentru transmitere de date, necesită actualizări mai frecvente, ceea ce presupune emiterea unui semnal către staţia de bază. Analiza valorilor SAR în studiul INTERPHONE**(2011) a indicat un trend descrescător, nesemnificativ statistic, al acestor valori în decursul anilor.
Expunerea la reţelele WI-FI este neglijabilă
WI-FI cuprinde tehnologii care sunt utilizate în reţelele locale wireless (WLAN) și pentru accesul la internet. Acestea funcţionează la frecvenţe de 2,45 și 5 GHz și sunt formate din mai multe dispozitive numite terminale (laptop, telefon, imprimantă etc.), conectate la un punct de acces. În UE puterea efectivă maximă de emisie a unui echipament WLAN este limitată la 100 mW, la frecvenţa de 2,45 GHz și la 200 mW la 5 GHz.
În anul 2007, mai multe studii au raportat la distanţă de 0,2 m și de 1m faţă de un punct de acces valori maxime ale densităţii de putere de 40 și 180 mW/m2 respectiv de 1 și 3 mW/m2. Din cercetările efectuate în școli din Marea Britanie pe 146 de laptopuri și puncte de acces din șapte reţele, au rezultat valori pentru SAR de ordinul µW/kg la nivelul toracelui unui copil de 10 ani. Din aceste studii analizate în cadrul Raportului SCENIHR din 2015, rezultă că atât valorile SAR, cât și valorile densităţii de putere emise de dispozitivele care funcţionează în WLAN sunt mult mai mici decât valorile limită asociate, 2 W/kg (SAR), respectiv 10 W/m2(densitatea de putere).
Pericolul real e reprezentat de
liniile de înaltă tensiune
Așa cum s-a menţionat mai sus, sunt mai multe tipuri de câmpuri electromagnetice/radiaţii, cu proprietăţi diferite în funcţie de frecvenţa/energia pe care o au. În domeniul de joasă frecvenţă, sursele principale sunt liniile de înaltă tensiune, staţiile de transformare, instalaţiile electrice, aparatura electrocasnică (frigider, televizor, radio, uscător de păr, aspirator, robot de bucătărie, hotă, cuptorul cu microunde etc.), practic orice aparat conectat la o priză.
Sursele de câmpuri de înaltă frecvenţă sunt emiţătoarele folosite pentru transmisii radio-TV, antenele pentru comunicaţii mobile (telefoane mobile și staţiile de bază), sistemele antifurt (din magazine, de exemplu), telefoanele fixe fără fir, sistemele de navigaţie maritimă și aeriană, radarele pentru controlul traficului, cuptoarele cu microunde.
Nivelul câmpului electromagnetic în domeniul 0 Hz-300 GHz la care poate fi expusă populaţia este reglementat la nivel internaţional și naţional - Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1193 din 29.09.2006, conţinând Normele privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz. Aceste norme transpun integral prevederile Recomandării 519/1999 a Consiliului Uniunii Europene. Se consideră că prin respectarea nivelurilor de expunere din Ordinul MS 1193/2006 nu vor exista efecte negative asupra sănătăţii.
Un aspect important de discutat este distanţa locuinţei faţă de liniile de înaltă tensiune. Trebuie ţinut cont de legislaţia ANRE, care prevede prin lege anumite distanţe în funcţie de tensiunea liniei. În plus faţă de acestea, se recomandă aplicarea principiului precauţiei: nu se construiesc case în apropierea liniilor de înaltă tensiune existente sau nu se construiesc linii de înaltă tensiune lângă casele existente. Se recomandă efectuarea de măsurători la frecvenţa de 50Hz la distanţa la care se preconizează construirea locuinţei.
CUPTORUL CU MICROUNDE SE FOLOSEȘTE
DE 50 DE ANI
Cuptoarele cu microunde sunt disponibile comercial din 1970 și sunt folosite pe scară largă și astăzi, după 50 de ani. Există standarde de produs pe care cuptoarele cu microunde trebuie să le respecte pentru a putea fi comercializate. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, mâncarea gătită într-un cuptor cu microunde este la fel de sigură și are aceeași valoare nutritivă ca și mâncarea gătită într-un cuptor convenţional.
Bronzatul artificial este reglementat prin lege
În anul 2016, România s-a alăturat altor state din UE care au modificat legislaţia privind expunerea la radiaţia UV a utilizatorilor de sisteme de bronzat tip solar artificial. Ordinul MS nr. 291/2016 privind aprobarea Normelor de igienă pentru saloanele/centrele de bronzare stabilește o valoare-limită de expunere la radiaţia UV de la solar.
Pentru ca această limită să fie respectată a fost necesară înlocuirea sau modificarea majorităţii solarelor funcţionale la acel moment în România. În plus, în ordin sunt precizate criterii de selectare a utilizatorilor în vederea protecţiei sănătăţii acestora. Utilizatorii trebuie informaţi despre riscurile expunerii la solar.
În concluzie, sursele de câmpuri electromagnetice la care populaţia poate să aibă acces, în condiţiile în care funcţionează astfel încât nivelul câmpului electromagnetic emis să se încadreze în limitele stabilite prin norme, nu sunt periculoase pentru populaţie.
Efectele radiaţiilor neionizante asupra sănătăţii organismului
Singurele efecte stabilite știinţific se referă la expunerea pe termen scurt: stimularea nervoasă și musculară la câmpuri de joasă frecvenţă și efectele termice, determinate de absorbţia energiei de înaltă frecvenţă. Nu s-a evidenţiat până în prezent niciun mecanism prin care câmpurile electromagnetice ar putea induce sau promova diferite tipuri de cancere, leucemii, afecţiuni cardiovasculare, depresii, afecţiuni neurodegenerative etc.
Cu toate acestea, luându-se în considerare asociaţia statistică găsită între expunerea la câmpuri magnetice cu frecvenţă de 50 Hz generate de liniile de înaltă tensiune și creșterea incidenţei leucemiei la copii, câmpurile magnetice de extrem de joasă frecvenţă au fost clasificate în anul 2002, de către Agenţia Internaţională de Cercetare asupra Cancerului (IARC), de tipul 2B, posibil carcinogene. Asociaţia statistică nu implică în mod obligatoriu relaţia de cauzalitate. Așa cum s-a menţionat mai sus, până în prezent nu s-a găsit mecanismul prin care câmpurile magnetice la frecvenţă de 50 Hz ar putea induce/promova leucemia infantilă.
În anul 2011, câmpurile de radiofrecvenţă au fost și ele clasificate de către IARC în categoria 2B (aceeași ca mai sus), pe baza riscului crescut (asociaţie statistică) găsit pentru gliom – o tumoră cerebrală malignă, la utilizatorii de telefon mobil. Această categorie, 2B, înseamnă că este posibil să existe un risc. În aceeași categorie intră cafeaua – avându-se în vedere riscul pentru vezica urinară –, murăturile asiatice, cloroformul, în total 314 agenţi.
Radiaţia UV, indiferent dacă sursa este solară sau artificială, a fost clasificată în categoria 1 de risc, „carcinogeni pentru oameni”, alături de alţi 120 de agenţi.
*SCENIHR/SCEER se ocupă cu aspecte legate de riscurile de mediu și sănătate, existente sau nou identificate și de probleme complexe, multidisciplinare, care necesită o evaluare cuprinzătoare a riscului pentru siguranţa consumatorului sau pentru sănătate publică și care nu sunt acoperite de alte comitete.
**INTERPHONE este un studiu retrospectiv caz-control coordonat de IARC la care au participat 13 ţări, proiectat să determine dacă există o legătură între utilizatorii adulţi de telefon mobil și cancerele cerebrale.
CÂMPURILE ELECTROMAGNETICE, ÎN FUNCŢIE DE FRECVENŢĂ
câmpuri electrice și magnetice statice (0 Hz)
câmpuri electrice și magnetice de joasă frecvenţă (până la 100 kHz)
câmpuri electromagnetice de înaltă frecvenţă (radiofrecvenţă și microunde, 100 kHz-300 GHz)
radiaţia infraroșie (300 GHz-430 TeraHz)
radiaţia vizibilă (luminoasă)
radiaţia ultravioletă
radiaţia ionizantă (de ex. razele X, gamma)
Radiaţiile ionizante au cea mai mare frecvenţă, deci și cea mai mare energie. Câmpurile electromagnetice folosite în telefonia mobile sunt incluse în banda de frecvenţă de până la 300 GHz.
Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre radiaţii
Aveţi la dispoziţie mai multe surse oficiale:
- în limba română: siteul INSP
Este tehnologia 5G un pericol pentru sănătate?
Expunerea la câmpurile electromagnetice
- în limba engleză:
Raportul din 2015 al Comitetului Știinţific al Uniunii Europene pentru Sănătate, Mediu şi Riscuri emergente SCENIHR/SCEER
Organizaţia Mondială a Sănătăţii: electromagnetic fields
Monitorizarea dezvoltării 5G, site realizat cu sprijinul Comisiei Europene
